-         În februarie anul trecut un sondaj a fost publicat pe siteul lui Amr Khaled pentru toţi vizitatorii: “Doreşti să devii un Ambasador al Islamului?”  Mai mult de două mii de tineri au răspuns la această întrebare, şi au fost filtraţi până când un grup de 25 de tineri a fost selectat să participe la conferinţa din Danemarca, conferinţă mediatizată intens.  Au fost selectaţi tineri absolvenţi sau studenţi, care au îndeplinit criteriile ce condiţionau plecarea lor.  Aceşti tineri au călătorit în Danemarca nu doar pentru a reprezenta conferinţa în mod oficial, ci şi pentru a exprima dorinţa de a deschide un dialog cu cei care l-au insultat pe Profetul Muhammad (SAWS)[1].

-         Azi îi vom cunoaşte pe aceşti tineri: Sawsan Shobeiky, doctor, din Algeria; Darah Rateb, studentă la Facultatea de Economie şi Ştiinţe Politice, în cadrul Universităţii Americane din Egipt; Sarah Al-Refaey, absolventă a Facultăţii de Arte, Universitatea Helwan; Khaled Barakat, care a cooperat în această conferinţă, şi care lucrează în domeniul IT.

Aş dori să vă spun bine aţi venit.

Ø      Mulţumim foarte mult.

-         Aş dori să vă întreb pe dumneavoastră, Domnule Khaled, care sunt criteriile pe care le-aţi avut în vedere pentru a-i selecta pe aceşti tineri cu care aţi călătorit împreună?  Mai mult decăt atât, de ce aţi ales special acest grup?

Ø      Am avut o varietate de criterii pentru a-i alege, şi am avut un formular de participare sofisticat care a fost compus de specialişti în Resurse Umane şi Angajări.  Am considerat acest lucru ca şi cum am fi angajat un Ambasador, şi de aceea, aplicantul trebuia să aibă capacităţi speciale în limbile vorbite, aspect, şi în contactul cu necunoscuţii şi cu străinii.  În afară de asta, o altă condiţie a fost ca vârsta aplicantului să fie cuprinsă între 18 şi 27 sau 28 de ani.  El/Ea trebuia să aibă experienţă în a avea de-a face cu Vestul, cu ne-Musulmanii, şi cu cei ce trăiesc în Europa.  Participantul trebuia de asemenea să fi participat în conferinţe sau dialoguri interculturale, şi asta pe lângă o înaltă îndemânare de comunicare.  În cele din urmă,  am adăugat întrebări ce ţin de intelect, pentru a vedea cum gândesc, în special în ce priveşte ideea de dialog.

-         Care au fost tipurile de întrebări care au apărut în formularul de înscriere?  Cu alte cuvinte, dacă oricare dintre cei care au aplicat ar fi aici acum, ce i-aţi întreba?

Ø      Următoarea întrebare a fost inclusă în formular: “Ce aţi face dacă Profetul (SAWS) ar fi insultat în ţara voastră sau în străinătate?”

-         Care sunt răspunsurile corecte şi care sunt cele incorecte?

Ø      Acest concept nu se aplică aici.  Întreaga idee este focalizată pe înţelegerea de către aplicant a noţiunii de dialog  şi pe dorinţa noastră de a avea discuţii cu cealaltă parte care nu înţelege motivul din spatele a ceea ce s-a întâmplat.  Simplu, noi nu ne-am dus să vorbim cu cei care au produs răul, ci cu cei care nu ştiau nimic despre această problemă, adică tineretul Danez.  De fapt, tineretul Danez simţea că ceva rău s-a întâmplat în ţara lor, dar nu înţelegeau ce.  Iată de ce, motivul din spatele călătoriei noastre a fost acela de a-i ajuta să înţeleagă cine este Profetul Muhammad (SAWS).

-         Sawsan, te rog spune-ne despre experienţa ta din Danemarca, şi ce părere ai despre succesul ei, sau crezi că ar putea fi mai bine decât este?

Ø      Al-hamdulillah (toate laudele lui Allah), a fost o călătorie de succes, şi toată echipa a fost atât de optimistă referitor la ea.  Aveam în minte o idee clară: că tineretul Danez este ca şi noi, şi sunt curioşi să cunoască cultura, tradiţiile şi obiceiurile celeilate părţi.  Personal, eu aveam aceiaşi curiozitate de a cunoaşte totul despre ei.  Am fost optimistă şi am simţit că va fi o interacţiune şi un răspuns din partea lor, ceea ce s-a şi întâmplat.

-         Ce fel de răspuns a fost acela?  Cum l-ai simţit?  Cum ai decis că a existat un răspuns?

Ø      Exista multă curiozitate din partea lor, şi au întrebat despre religie şi ţara mea, Algeria.

-         Dă-mi un exemplu despre răspunsurile pe care le-au dat.

Ø      Când m-au văzut prima dată m-au întrebat despre meseria mea şi le-am spus că sunt doctor.  Apoi m-au întrebat despre studiile mele şi despre ţara mea, şi m-au întrebat dacă Hijab[2]-ul meu este un obstacol în viaţa mea.  Le-am spus că nu este un obstacol: îmi conduc maşina, practic sport, mă duc la universitate aşa.  Au avut multe întrebări de acest gen.

-         Darah, cine sunt tinerii pe care i-ai cunoscut acolo? S-au întâlnit cu voi în sala de conferinţă sau fiecare dintre voi s-a dus individual să vorbească cu tinerii din Danemarca?

Ø      Am aplicat ambele forme de interacţiune.  Prima dată am vorbit în sala de conferinţă, altădată luam un taxi şi mergeam undeva sau mergeam să luăm de mâncare, şi astfel am avut de-a face cu tot felul de oameni din Danemarca.  Înainte de călătorie mi-a fost foarte teamă că nu ne vor accepta ca Musulmani.  Dar dimpotrivă, am intrat purtând Hijab-ul fără obstacole sau probleme de orice fel, deşi unii ne priveau cu îndoială şi curiozitate.  Oricum, au fost atât de buni cu noi.

-         Înseamnă că te-ai întors cu sentimente de dragoste şi nu de ură faţă de Danezi?

Ø      Da, subhan Allah (glorie lui Allah).

-         Sarah, vrei să-mi spui despre principalele trăsături a călătoriei tale în Danemarca cu domnul Amr Khaled?  După cum ştii, au existat câteva atacuri împotriva acestei călătorii, despre care vom vorbi cu domnul Amr mai târziu; dar acum am dori să aflăm despre experinţa ta.

Ø      În Danemarca am întâlnit tineri ca noi.  Aşa cum a spus Khaled, au descoperit dintr-odată că era o problemă, şi erau gata să ne asculte, ceea ce a facilitat o mare parte a misiunii nostre.  Ne-au tratat ca pe oameni normali, fără diferenţe faţă de ei, în ciuda diferenţelor culturale.  De aceea, ne-am focalizat asupra lucrurilor pe care le avem în comun în loc să insistăm asupra diferenţelor, ceea ce a fost minunat.

-         Dă-mi câteva exemple din lucrurile în comun.

Ø      Pasiunea pentru cunoaştere şi ştiinţă, şi curiozitatea de a afla ce se întâmplă în jurul nostru.  Focalizându-ne pe asemenea puncte de înţelegere, întreaga activitate a devenit extrem de pozitivă.

-         Nu au considerat că există o problemă foarte mare când aţi călătorit în Danemarca?  Nu mă refer la ideea de ură, ci de starea complicată şi de decizia lumii Islamice de a boicota produsele Daneze.  În afară de asta, au existat atacuri mutuale între părţi (Vestul şi ţările Islamice).  Spune-mi despre aceste sentimente, şi despre felul în care au vorbit de această problemă.

Ø      Khaled Barakat: Există un punct de vedere pe care doresc să insist, şi anume că pentru guverne, ministere, şi oameni, problema este diferită.  Noi ne-am dus acolo pentru a avea un dialog cu cei care sunt ca şi noi, cu cei obiectivi şi care doreau să ştie realitatea celor întâmplate. Nu ne-am dus să purtăm discuţii cu cei ce pot fi consideraţi motivul “bătăliei”.  Danezii chiar vor să ştie de ce ne-am înfuriat cu atâta intensitate.

-         Dar oricum, au auzit despre această luptă şi suferă de pe urma consecinţelor acesteia.

Da, dar asta nu înseamnă că sunt de acord cu ea.  Am vorbit cu 25 de tineri, dar nu acesta este numărul real.  Cei 25 de tineri reprezentau 700 de asociaţii cu 800.000 de membri care au urmărit cu mare atenţie discuţia şi dialogul, toate acestea fiindu-le transmise prin tv şi radio.  Ne-am adresat sectorului tânăr al populaţiei Daneze, dintre care mulţi nu fuseseră în stare să înţeleagă sau să identifice problema mai devreme, şi de aceea doreau să ştie motivul din spatele furiei noastre... nu este asta dezaprobare?  Aceasta a fost ideea, iar ei erau foarte curioşi – aşa cum a precizat Sawsan – aşa că le-am explicat ce înseamnă Profetul în viaţa noastră.  Ne-a luat de dimineaţa până seara să îi facem să înţeleagă că pentru noi problema nu era deloc simplă.  Am muncit din greu ca să-i facem să înţeleagă că nu se compara nici măcar cu incinerarea drapelului, actul care i-a mâniat pe ei, deoarece Profetul (SAWS) este esenţa, centrul întregii noastre vieţi.  Trebuiau să ştie toate astea pentru că nu puteau să înţeleagă motivul din spatele furiei, boicotul, demonstraţiile, până la extremele incendierii ambasadelor şi steagurilor.  Astfel, a existat un rol cheie pentru a defini problema, iar noi i-am ajutat să o identifice şi să îl cunoască pe Profetul Muhammad (SAWS).

-         În cele din urmă, entuziasmul şi elocvenţa nu sunt suficiente ca şi pregătire pentru a participa la o asemenea conferinţă.  Care au fost paşii practici de pregătire făcuţi înainte de călătorie?

Ø      Le voi aminti pe scurt, dar mai întâi doresc să insist asupra faptului că nu am participat la conferinţă ca predicatori sau specialişti, ci ca tineret Musulman.

-         Dar aţi participat individual reprezentând predicatori şi cărturari.

Ø      Conferinţa a durat două zile; o zi în care au fost discuţii între tineri, şi o altă zi pentru predicatori, unde tinerii au ascultat doar.  Voi vorbi despre ziua în care tinerii au vorbit între ei. Cât despre specialişti, care au avut un rol vital, am fost acompaniaţi de Moez Massoud, un binecunoscut tânăr predicator, iar el a fost conducătorul lor.

-         Este acel Moez care prezintă un program pe canalul Iqraa?

Ø      Da.  El a fost liderul nostru în problemele de specialitate.  În afară de asta, am discutat despre libertatea cuvântului şi dialog, şi despre proiecte positive între cele două părţi.  Nu toate acestea aveau nevoie de specialişti în probleme religioase.  Trăsătura principală care a fost comună la toţi participanţii a fost dragostea faţă de Profet (SAWS), pe lângă creativitate şi inteligenţă.  Au fost studenţi ai Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Politice ca Darah, şi au fost studenţi ai Facultăţii de Presă şi Media, care au discutat libertatea cuvântului. Asta a fost tot despre ceea ce am discutat acolo.

-         Aş vrea să ascult opiniile tale după ce îl voi auzi pe Khaled.

Ø      Khaled Barakat: Da, aş dori să îi las să vorbească despre pregătiri.

Ø      Sawsan: Mai am o specializare, şi anume dezvoltarea umană.  Sunt un preparator profesionist, certificat de Centrul Canadian pentru Dezvoltare Umană.  Sunt deasemenea practicant certificat în NLP (Programare Neuro Lingvistică), ceea ce se caracterizează prin competenţă în comunicare şi metode de convingere.  Acest lucru m-a ajutat mult să comunic cu alţii.

Ø      Darah: Am trăit în străinătate 18 ani, şi de când eram tânără mi-au fost puse multe întrebări cum ar fi, “Eşti Musulmană? Te rogi? De ce faci asta? Cine este Profetul vostru?”  Când vedeau la televizor orice eveniment legat de asta, îmi cereau să le explic pentru că veneam dintr-o ţară Musulmană.  De aceea, am o experinenţă largă.  Pe lângă asta, am urmat un curs în Revoluţia Legăturilor despre rezolvarea disputelor dintre Americani şi Arabi şi Musulmani după evenimentele din 11 septembrie.  După o asemenea experienţă, participarea la conferinţă nu a fost nimic nou, noutatea a reprezentat-o mai degrabă contactul cu oameni noi, o naţiune nouă.

-         Pe ce baze au fost aleşi tinerii Danezi pentru a participa la conferinţă? Puteau să aleagă tineri care au acceptat deja idea fără extremism, ceea ce ar fi facilitat misiunea voastră.  Cum ar fi fost dacă aţi fi întâlnit un alt tip de tineret?

Ø      Nu ştiu cum au fost aleşi, dar ştiu că fiecare reprezenta o asociaţie, ceea ce înseamnă că fiecare era liderul unui grup mare de tineri.  În conformitate cu poziţia lor, erau gata să ne asculte, şi nu doar să demonstreze punctul lor de vedere.  Dorinţa lor de a şti ce ne-a infuriat şi de ce problema era atât de mare, a dominat toate celelalte dorinţe.  Am vorbit despre sentimente toată ziua şi despre sanctitatea Profetului (SAWS) pentru noi.  În consecinţă, la finalul zilei, au înţeles sentimentele noastre şi motivele din spatele lor.

Ø      Khaled Barakat: Pentru a da un răspuns la întrebare, aş dori să menţionez că am încercat şi altceva.  Era posibil ca cei 25 de tineri să fie aleşi pentru acest scop, şi de aceea am încercat să vorbim cu oameni de pe stradă.  Danezii vorbesc engleza, ceea ce a facilitate comunicarea cu ei.  Populaţia Daneza este de 5.5 milioane, şi sunt conştienţi de toate ştirile şi evenimentele, şi ştiau că venim.  Am vorbit cu ei în taxiuri, hoteluri şi pe stradă şi au interacţionat cu noi şi au fost gata să asculte.  Mai mult, au insistat că ceea ce s-a întâmplat a fost o poziţie singulară al unui ziar independent, şi că oamenii simpli nu au avut nimic de-a face cu ei.  Mai mult au obiectat puternic după ce au aflat valoarea Profetului în vieţile noastre.

-         Daţi-mi voie să ţin partea ţepoasă pentru a o discuta cu domnul Amr Khaled.  În cele din urmă, regulile de bază ce au prelevat şi au guvernat experienţa voastră sunt entuziasmul şi dragostea, care sunt reguli pozitive pe care nimeni nu le poate pune sub semnul întrebării.  Aş dori să aflu concluzia experienţei voastre, sau lecţia pe care aţi învăţat-o.

Ø      Sawsan: Personal, am învăţat că nu trebuie să judec pe nimeni sau nimic înainte să văd cu proprii mei ochi.  Deşi am fost optimistă în ce priveşte călătoria, am judecat puţin pe general tot poporul Danez din cauza unui ziar.  Oricum, după ce m-am întors am realizat că trebuie să vedem înainte de a judeca.

Ø      Darah spune, “Ceea ce am învăţat cu adevărat este că discuţiile de suflet fac o mare diferenţă, indiferent de cât de educată sau cultă sunt.  Le-am spus că sunt foarte rănită de ceea ce au făcut.  Pe de altă parte, ei au spus că trăiesc în Danemarca şi nu au cunoscut niciodată un Arab iar deodată i-au văzut pe cei care le-au ars steagul.  Am simţit că ambele părţi erau ofensate.  De aceea era nevoie de a purta discuţia din inimă pentru a ne întâlni undeva pe acelaşi drum care duce la găsirea soluţiei, cu voia lui Allah.”

Ø      Sarah spune, “Am fost emoţionată de felul în care ne-am luat rămas bun, deşi sentimentele noastre au crescut doar în două zile.  La plecare, fetele au plâns.  Nu şi-au imaginat că vor cunoaşte oameni ca noi.  Nu cunoscuseră niciodată Islamul.  O fată mi-a spus că nu şi-a imaginat niciodată cât de minunat este Islamul şi că orizonturile ei s-au extins; mai mult, că va transmite zâmbetul şi căldura noastră lumii întregi.  Ne-au emoţionat profound aceste vorbe şi sentimente care s-au trezit la capătul zilei.”

Ø      Khaled Barakat spune, “Voi cita din Al-Habib Ali Al-Jaffry, care ne-a însoţit în această călătorie.  A clarificat ieri în cadrul unui program că nu există dispute aprinse în lumea Islamică.  Sunt împărţiţi în două părţi: una nedreaptă şi una dreaptă.  Noi reprezentăm partea care s-a dus să deschidă un dialog cu partea lor imparţială sau dreaptă.  Noi nu pretindem că atitudinea beligerantă a părţii nedrepte nu accelerează; deci ne completăm reciproc.   Pe de altă parte, am avut o imagine distorsionată despre Danezi şi Europeni ca fiind împotriva noastră. Acest lucru nu este adevărat.  Nu pot să generalizez; cum a spus şi Sawan, că sunt toţi împotriva noastră; fiecare are propria sa atitudine.  Oamenii cu care am purtat conversaţii, chiar în stradă, au înţeles bine, cred.”

-        Bine aţi revenit Khaled Barakat, Darah Rateb, Sarah Al-Refaey, şi Sawsan Al-Shebeky.  Fără îndoială, această experienţă adaugă la creditul vieţii voastre şi a unei generaţii tinere care va fi pe fază în ocaziile în care vom avea de-a face unii cu alţii, în mod pozitiv sau negativ.  Mulţumesc.  După pauză ne vom întâlni în direct cu esenţa acestei situaţii şi, câteodată, cu atacurile, alaturi de tânărul predicator Islamic, Amr Khaled.

Pe 9 şi 10 martie, în Copenhaga a avut loc o mare conferinţă intitulată “Aceasta este Religia Noastră.”  Un grup de predicatori Islamici au fost invitaţi la această conferinţă, dar Amr Khaled este cel luat în vedere ca persoană care a cerut această conferinţă pe siteul său privat de internet şi a îndemnat mulţi tineri să găsească în sine abilitatea de a vorbi despre Profetul (SAWS)[3] nostru cu alţii.  Ciudăţenia este apariţia unui număr mare de declaraţii referitor la conferinţă şi, ocazional, declaraţii furioase atât despre conferinţă, cât şi despre Amr Khaled personal.  Mai mult, există acele declaraţii live, ca acelea ale Şeicului Yusuf Al-Qaradawey, care susţin că nu este potrivit a ţine o asemenea conferinţă deoarece împiedică ceva în naţiunea Islamică.  Există şi scriitori distinşi, cum ar fi Fahmy Howaidy, Muhammad Selim Al-Awa, şi Muhammad Umara, care au pus la îndoială şi au dezaprobat această conferinţă.  Mai mult, parte din comunitatea Islamică din Danemarca a cerut, pe neaşteptate, ca această conferinţă  să nu aibă loc.  Aşa că îl întrebăm pe Amr Khaled în direct, “Despre ce este vorba? A existat un motiv important de a pune la îndoială conferinţa? Sau  sunt lucruri pe care nu le cunoaştem, atât despre conferinţă, cât şi despre comentariile ulterioare?”

-         Fără alte introduceri, îl avem aici pe predicatorul Islamic Amr Khaled în direct.  Bine ai venit acasă.

Mulţumesc.

-         În lumina experienţei tale private şi a sentimentelor pozitive faţă de conferinţă, şi deasemenea în lumina criticilor amare direcţionate către conferinţă şi către tine personal, cum te simţi după întoarcerea ta?  Te simţi bine, amărât sau te-ai corectat?  Ceea ce a provocat mania împotriva ta pare să fie o greşeală.

Cât despre corectare, nu, deoarece nu sunt o persoană încăpăţânată.  Cred că ceea ce au demonstrate tinerii este foarte clar.  Cât despre bine sau amărăciune, sunt de acord.  Eu, şi toţi cei care au participat, ne simţim bine pentru prezentarea unui lucru civilizat şi respectabil naţiunii Musulmane.  Cred că am îmbunătăţit imaginea Islamului.  Vreau să spun milioanelor de oameni că nu ne-am dus acolo pentru a-i invita la Islam, ci pentru a prezenta minunata imagine a Islamului, ceea ce putem face.

-         Milioane? Cum poţi fi sigur că această conferinţă a avut efect asupra a milioane de oameni deşi a fost ţinută cu uşile închise?

Asta nu este adevărat.   Revoluţia modernă a telecomunicaţiilor permite asta; două zile pot fi transmise către oricine vrea să asculte, aşa cum au spus tinerii.  Danemarca era gata să ne asculte deoarece ştiau că venim.  Cel mai important lucru, aşa cum le-am spus, este că nu ne-am dus acolo să negociem în numele naţiunii Islamice, a Musulmanilor, sau a comunităţii Islamice.   Nu am mers acolo ca să oprim boicotul sau ca să împiedicăm dreptul naţiunii Islamice de a protesta.   Am mers acolo pentru a prezenta Islamul şi pentru a-i ţine pe imparţiali, imparţiali.

-         Ce vrei să spui?

Scandinavii sunt iniţial neutrii.  Eu cred că există trei grupuri de oameni: Musulmanii, anti-Musulmanii, cei care conspiră în mod constant împotriva Musulmanilor, şi un mare număr de ne-Musulmani imparţiali.   Consider că această criză s-a datorat încercărilor anti-Musulmanilor, a celor ce au făcut caricaturile sau a acelora care i-au instigat să le facă, de a-i atrage pe imparţiali de partea lor deoarece nu ne pot învinge fără ajutor, sau de a-i izola pe Musulmani de lume.  Mai mult decât atât, mulţumită numeroaselor canale de satelit, şansele Musulmanilor de a transmite vocea Islamului către Europa au crescut, Europa fiind casă pentru 20 de milioane de Musulmani.  Am trăit în Vest trei ani din cauza unor anumite circumstanţe.  Acum trăiesc în Egipt, dar ştiu cum trăiesc cei din Vest.  Cred că problema este evidentă.  Există o tentativă izbitoare de a-i atrage pe oamenii imparţiali către ostilitate.  Atenţia a fost îndreptată în mod intenţionat asupra arderii steagurilor şi asupra acelora care strigau, de parcă asta ar fi fost cu adevărat situaţia.  Între timp, ei nu ştiu ce se întâmplă şi se întreabă de ce se strigă!  Nimeni nu le spune niciodată de ce.  Le-am spus că există mai multe roluri.  Protestele au izbucnit deja iar eu nu am puterea să le opresc.  Le-am spus că nu putem opri boicotul până nu vor arăta semne bune.  Cu toate acestea, de ce să nu profităm de această oportunitate extraordinară? Lumea este numai urechi pentru a ne auzi?  Atunci, să mergem să le prezentăm religia noastră şi să le facem cunoştinţă cu Profetul nostru.  Scopul a fost să-i lăsăm să ne cunoască, pentru a-şi schimba imaginea pe care o aveau.  De aceea ne-am dus acolo.  Aceasta este sursa fericirii mele.  Într-un taxi am fost surprinşi să auzim discursul lui Al-Habib Ali Al-Jaffry la radio, partea pe care am privit-o mai înainte, titrat în Daneză sau Engleză.  Am apărut la ştirile de la nouă seara, buletin de ştiri urmărit de milioane de telespectatori.  De aceea am spus “milioane de oameni.”  Prezentatorul a început întrebându-mă, “Poţi să ne vorbeşti despre Profetul vostru, ca să înţelegem de ce sunteşi furioşi?”  I-am replicat că Profetul nostru este cel care ne-a învăţat să facem aşa şi aşa.  Cât despre presă, aş vrea să vă pot arăta ce au scris despre noi.  Dă-mi voie să traduc ceea ce a fost scris cu litere mari în ziarul lor cel mai important; “Am învăţat de la delegaţia Musulmană toleranţă, existenţă în pace, tineretul este speranţa, respect reciproc, diversitate umană, şi cel mai important Muhammad este un om minunat, guvernul trebuie să acţioneze, iar soluţia este dialogul, dialogul, apoi dialogul.”  Aceia sunt milioanele.

-         Deoarece vorbim despre dialog, când Şeicul Qaradawey şi-a justificat obiecţia în această direcţie, a spus, “Este de înţeles ca atunci când cineva îmi insultă tatăl să mă duc la el şi să încep un dialog cu el?”  Sunt persoane care cred că dialogul este doar o respingere a ţelului asupra căruia mulţi au căzut de acord.

Mai înainte de toate, ai auzit deja de au spus tinerii.  Eu spun ca şi ei că cei care ne-au insultat sunt anti-Musulmani care vor să-i aducă pe neutrii de partea lor.   Vorbim despre generaţii întregi transformate în duşmani ai Islamului.  Viitorul a 20 de milioane de Musulmani din Europa este întunecat.  Pentru a-l clarifica, un preot German a întrebat o delegaţie Musulmană pe care a primit-o la el, “De ce vă grăbiţi atât de tare cu cererile voastre?  Noi îmbătrânim, în timp ce voi creşteţi la număr în Europa.”  Trebuie să fim conştienţi de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.  Prin aceasta nu vreau să spun că nu suntem de acord cu protestele.  Ar fi un dialog valabil fără proteste?  Ne-ar fi ascultat cineva dacă nu ar fi existat protestele?  De ce să nu spunem că se completează reciproc?  Ne-am dus să deschidem un dialog cu oamenii nu cu guvernele; chiar şi cele două fundaţii cu care am discutat erau ne-guvernamentale. Mai mult, când eram în Danemarca, Dr. Abdullah Gul, ministrul Georgian al afacerilor străine, era în Austria pentru a se întâlni cu guvernul Danez, cu care noi nu ne-am întâlnit.  A negociat cu ei în numele Organizaţiei Conferinţei Islamice pentru a discuta statutul Musulmanilor Danezi.  Aceasta este o postură oficială, publică şi de cărturari. Ce integrare şi varietate!

-         Atunci din punctual tău de vedere, care a fost motivul din spatele atacului necruţător asupra ta?  S-a spus că un partid care a avut scopul de a face propagandă acestui eveniment a făcut asta.  S-a mai spus că este doar o exagerare de poziţii, şi că această conferinţă este ca toate celelalte, că nu ar trebui să îi acordăm o mai mare greutate.  Alţii i-au privit pe Amr Khaled şi pe delegaţi ca pe răufăcători.  Un scriitor popular a spus, “Întoarce-te la casa ta, Amr Khaled,” cu alte cuvinte, nu-ţi fie teamă, nu îţi vom face rău. Există o situaţie extremă, ce crezi, care a fost cauza?

Mai întâi, nu noi am fost aceia care au exagerat această conferinţă.  De fapt, comentariile constante despre ea au dus la acest stadiu.  Poate planul lui Allah a fost de a lăsa cât mai mulţi oameni să audă despre noi.  Prima întrebare care mi-a fost adresată în timpul conferinţei de presă la care au participat 60 de agenţii de ştiri a fost, “De ce eşti aici când Dr. Yusuf ne consideră duşmani?” Am răspuns, “Mai întâi nu schimba subiectul.  În mod logic, nu este acceptabil să insulţi 1/5 din populaţia lumii şi să vii aici să întrebi despre diferenţe de opinie.  În al doilea rând, vorbiţi despre libertatea expresiei şi avem un dialog Islamic care se desfăşoară acum. Oricum, lăsaţi-mă să răspund cu o altă întrebare. Dacă obiecţia domnului Dr. Yusuf Al-Qardawy este considerată un dialog Islam către Islam, unde este conversaţia Vest către Vest despre nedreptăţile care au loc în Iraq şi Palestina? Unde sunt vocile opozanţilor împotriva principalului curent vestic care direcţionează un mesaj de injustiţie către noi?”  Răspundem cu răspunsuri puternice.  Motivele din spatele atacurilor sunt o altă problemă.  Vă demonstrez ceea ce v-am spus şi am cu mine o scenă din conferinţă în care am ţinut acelaşi discurs cu claritate şi putere.

-         Ai categorizat vreodată acele opinii sau pe cei care le-au emis? 

Bineînţeles, pentru că avem mai multe lucruri la îndemână aici, dar mai întâi trebuie să cădem de acord că ne respectăm deplin cărturarii şi predicatorii.  Mă voi duce la Dr. Yusuf şi îi voi săruta mâna pentru că am învăţat atât de multe din cărţile lui, le-am înţeles bine şi am fost educat de ele.  Am spus asta ca să clarific lucrurile. Pe de altă parte, Dr. Fahmy Howaidy şi opiniile sale sunt foarte respectate deoarece mă sfătuieşte atât în public cât şi în secret.  Aceasta a fost prima categorie.  Motivele atacului sunt multe.  Un motiv ar fi acela că multora nu le place iniţiativa.

-         Ideea în general sugerează capitularea şi negativitatea aşa cum sunt iniţiativele pentru negocierea păcii. De ani, despre acest cuvânt s-a crezut că dovedeşte incompetenţa.

Vreau să spun că, în comparaţie cu reformatorii istoriei, noi încă suntem la primul pas.  Istoria ne arată că iniţiativa nu este acceptată de mulţi la începuturile ei.  Mintea compară întotdeauna ceea ce întâlneşte cu ceea ce a întâlnit anterior.  Nu ştie cum să reacţioneze la lucrurile noi.

-         Pun pariu că mulţi se întreabă de ce Amr Khaled este atât de sigur că este unul din reformatorii lumii.

Nu am spus asta.  Am spus că suntem simplii.  Ştiam că mă vei întreba despre asta.  De fapt, este adevărat, nu din cauza dialogului, ci pentru că încercăm din greu.  Ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce s-a văzut s-a datorat tineretului ambiţios.  Nu cred că este ruşinos că aceste încercări au fost primordiale.  Acesta este doar începutul.  În al doilea rand, gândirea integrală este o problemă în lumea Arabă, doar opinia principală este auzită.  Libertatea poate fi un motiv pentru aceasta.  Vreau să vă întreb ceva şi sper să ascultaţi povestea; Există trei culori de bază; albastru, galben şi roşu.  Dacă fiecare din aceste culori ar fi pusă separat, frumuseţea şi bogăţia lumii ar fi limitată.  Dimpotrivă, când culorile sunt amestecate împreună în mod potrivit adaugă atât de multe la frumuseţea lumii.  Îmi înţelegeţi ideea?  La fel, diversitatea ideilor este foarte importantă.  Îi respect pe cărturarii noştri şi le sunt recunoscător.  Dacă toţi ar fi căzut de acord asupra unei singure idei, nu aş fi spus nimic.  Organizaţia sindicală a cărturarilor Musulmani, o organizaţie de o înaltă respectabilitate, are propriile sale opinii, dar eu nu sunt unul dintre membri.  Pe de altă parte, alte organizaţii şi asociaţii cum ar fi cea din Egipt, Dar-Al-Fatwah din care Dr. Ali Jum’a a trims o scrisoare mulţumind pentru această muncă;  Dar-Al-Fatwa din Siria a făcut la fel.  Mai mult, Şeicul Saeed Ramadan Al Bouty, un eminent cărturat sirian, Sheikh Abdulla Ibn Baih, Dr. Abla Al-Kahlawy, conferenţiar la Al-Azhar) precum şi alţii, ne-au susţinut.  Există două opinii.  Noi considerăm această diversitate ca pe o sursă de perfecţiune.  Atâta timp cât nu avem conflicte unii cu alţii, această diversitate este menită să aducă beneficii.  Şi atunci de ce trebuie să vedem lucrurile dintr-un singur punct de vedere? Conflictul nu are rost.  Diferenţa de opinii nu înseamnă lipsa de respect faţă de celălalt- caut refugiu de la Allah de la a face una ca asta- deoarece noi ne respectăm cărturarii şi pe noi înşine.  Între timp, nu văd absenţa consensului ca pe o problemă.

-         Mulţi nu văd în asta o diferenţă de opinii ci ca pe o altă cale de gândire.  Chiar şi termeni de culori, aceasta este o culoare ciudată.

Răspunsul tău este drăguţ.  Nu mă aşteptam să menţionezi exemplul cu culorile.

-         Joi a fost a doua zi după întoarcerea ta din Danemarca, zi în care televiziunea Al-Jazeerah a arătat la ştiri că generalul apărării publice Danez a subliniat că Danemarca nu intenţionează să emită scuze către Musulmani care ar trebui să înveţe arta dialogului.  Această ştire are implicaţii diferite.  Atâta timp cât eşti aici cu noi azi, să discutăm una din aceste implicaţii, cum ar fi inutilitatea intenţiei tale!

Aici se cere flexibilitate.  Nu trebuie să privim Vestul dintr-un singur punct de vedere.  De exemplu, când Mido, fotbalistul egiptean, a participat într-un meci al echipei Tottenham acasă, audienţa l-a fluierat, şi asta doar pentru că este un Musulman Arab, ceea ce este rasism pur.  Din fericire, suporterii din partea cealaltă a stadionului l-au apludat, refuzând ce au făcut ceilalţi.  În Vest, o femeie Musulmană acoperită se urcă într-un autobuz şi este rugată să coboare sau să se lase percheziţionată din teama de a nu ascunde o bombă.  În acelaşi timp, în timp ce femeia Musulmană coboară amărâtă din autobuz, vede că o altă femeie a coborît cu ea, deşi nu era staţia ei, doar pentru a o consola spunând, “iartă-ne. Ne este teamă de moarte”.  În Vest, există rasişti, anti-Islamişti, şi mai sunt cei care cer extrădarea Musulmanilor Europeni.  Cer ca Musulmanii să părăsească Europa, deoarece numărul lor a atins 20 de milioane de indivizi.  Şi mai sunt cei care spun ‘vrem să îi cunoaştem.’ Deci nu putem să îi considerăm pe toţi la un loc. Sunt ca noi într-un fel; îi implorăm pe Vestici să ne ierte pentru ceea ce fac extremiştii, nu?  De ce să nu aplicăm acelaşi principiu pe ambele părţi?  Lăsaţi-mă să vă spun ce ar pune capăt acestei situaţii.  Tu spui că ce am făcut eu a fost o exagerare şi ceva ciudat.  Acum posed un dosar de la Islamonline despre prima conferinţă de presă din cadrul iminentei conferinţe “Aduceţi Victorie Profetului” din Bahrain la care vor participa toţi cărturarii noştri excepţionali.

-         Cine ţine această conferinţă?

Dr. Yusuf Al- Qardawy, Dr. Shk Sulaiman AL-Ouda, şi alte mari personalităţi.  Va avea loc pe 12 martie 2006.  Să citim ce spune? Este pentru pregătirea conferinţei din Bahrain. Am asistat la conferinţă.  Am fost invitat şi apreciez.  Acest lucru demonstrează din nou ideea de completare.  Nu vreau să distrag atenţia de la subiectul principal; aducerea victoriei Profetului şi să mă axez pe conflictul dintre cărturari. Să vă spun ce cred, ceea ce este scris în acest dosar.  Nu dorim scuze pe o bucată de hârtie sau publicate undeva, ci vrem scuze bine informate, vrem ca ceilalţi să ştie adevărul despre Profet şi să-i repare imaginea în societatea Daneză. Nu cerem celorlaţi să creadă în ce credem noi, vrem doar adevărul.   De fapt, vrem să investim aceste incidente pentru a unifica naţiunea şi pentru a îmbunătăţi imaginea Islamului.  Nu trebuie să fim conduşi de o mânie temporară.  Trebuie să folosim această emoţie pentru a ne apropia de încheieri pozitive.  Nu există un conflict între conferinţa religioasă din Copenhaga şi participanţii care s-au dus acolo la invitaţia domnului Amr Khaled, şi cea din Bahrain.  De fapt, am putea numi călătoria lui Amr Khaled în Danemarca ca pe una de explorare.  În numărul de azi din Nahdat-Misr, Şeicul din Al-Azhar a spus, “Interesele naţiunii cer dialog cu Danemarca sau cu orice altă ţară pentru că aceasta ar putea punct problemei.  Cine ştie, ar putea schimba înţelegerea greşită a Danezilor despre Islam.  Prin dialog, am putea forma o imagine corectă despre Islam.  Ca Musulmani, nu încurajăm izolarea de lume.   Religia noastră nu este nici izolată, nici închisă.  De fapt, vizitele comune sunt un pas către rezolvarea problemei.

-         Dar problema nu este atât de simplă pe cât o faci tu să pară,  trebuie să realizezi asta.   Nu sunt foarte sigur ce a contribuit la agravarea acestei situaţii.  Nu pot să mă implic personal în asta.   Problema este simplă şi anume că anumiţi oameni intenţionează să meargă şi să ţină un forum cu scopul de a lansa un dialog cu cei care au contribuit la atacarea noastră.  Deodată acest pas constituie o insultă adăugată la rănirea noastră.  În cele din urmă, noi pierdem reputaţie.  Mai departe, dacă îmi permiţi, ceea ce a înrăutăţit lucrurile, este supărarea Musulmanilor din Danemarca, din cauză că această conferinţă avea loc.  Îi citez când spun, “Conferinţa a fost un eşec şi l-am avertizat pe fratele nostru Amr Khaled despre aceasta încă înainte să înceapă.” Au ţinut să evidenţieze că a fost o iniţiativă dezaprobată deoarece ignora existenţa lor în Danemarca, o opinie care este diferită de a noastră, şi un motiv interesant într-adevăr.  Aceşti Musulmani Danezi sunt cei care se pare că au fost cei mai răniţi.

Lasă-mă să te întreb ceva.  Cărturarii noştri distinşi, repet, sunt la dispoziţia lor, chiar dacă avem opinii diferite.  Consider că diversitatea este acceptabilă şi când nu există consens.  Sunt problemele mai clare acum?  Tu ai spus că problemele nu sunt atât de simple, iar eu spun că nu sunt atât de simple deoarece sunt atât de adânci precum am explicat.  Nu poţi să spui că este ceva simplu după toate câte le-am spus.  Cât despre succesul conferinţei, sunt nerăbdător să demonstrez telespectatorilor că ceva s-a întâmplat într-adevăr.

-         Poate că este pentru prima dată când scene în asemenea detaliu sunt difuzate pe ecranele noastre.

Da.  Nu este adevărat că “nu a participat nimeni” sau că “uşile (au fost) închise”.  Şaizeci de agenţii media Arabe au participat la conferinţă.  Dintre ele amintesc Al-Arabia, Al-Jazeera, LBC, şi ART, care a şi fost sponsor parţial al călătoriei tinerilor.  Al-Alam a fost acolo deasemenea.  La final, rămâne doar faptul că ne-am prezentat religia, ceea ce este minunat.  Întorcându-mă la un subiect despre care am vorbit mai devreme, nu am fost acolo ca să pun capăt boicotului sau ca să mulţumesc pe cineva anume.  Cred că acest lucru a fost foarte clar.  Am spus cu un ton puternic că ceea ce s-a întâmplat a fost o insultă inacceptabilă; o insultă care a atins punctul proastei creşteri şi a obrăzniciei.  Nu avem puterea să punem capăt acestui boicot.  De ce să nu luăm în calcul completarea rolurilor noastre?  Acest lucru ar trebui să fie clar deja.  Dialogul dintre cei 25 de delegaţi şi tineretul Danez nu a fost ţinut cu uşile închise.  Printre ei s-au aflat cei care îi informau pe alţii prin Internet la Universitatea din Copenhaga despre ceea ce se întâmpla minut după minut. Au existat transmisiuni de satelit în universităţi, scene cu Moezz în timp ce vorbea, el fiind pe deplin cunoscător al limbii Engleze.  Au apărut scene cu Darah când vorbea.  Scene cu tineretul Danez si cel Arab îmbrăţişându-se înainte de plecare, scene emoţionante.  Vreau să insist pe faptul că ceva pozitiv s-a întâmplat.  Nu este întotdeauna necesar să vedem partea negativă când se întâmplă ceva pozitiv.  Este ceva din ceea ce am făcut vreodată aprobat de voi, chiar dacă ar fi fost simplu?

-         Nu, deoarece noi punem întotdeauna la îndoială intenţiile din spatele faptelor bune.  Nu este mai bine aşa decât să admitem ceea ce s-a întâmplat de fapt?

Nu îmi place generalizarea despre comunitatea Musulmană de acolo, dacă credeţi că ei nu ar fi fost satisfăcuţi cu conferinţa, ar trebui să vorbiţi cu Dr. Jihad Al-Farra, conducătorul Consiliului Musulman Danez.  De cînd există acest consiliu?  De ani de zile, nu doar de azi. Comitetul pentru Susţinerea Profetului, pe de altă parte, a fost înfiinţat recent.  Încercaţi să înţelegeţi ceea ce spun.   Dr. Jihad Al-Farra a menţionat mai mult decât o dată dorinţa sa de a apărea pe canale de satelit pentru a spune tuturor despre efectele conferinţei pe străzile Danezilor, nu doar în cadrul conferinţei.  O să vă dau numărul de telefon al domnului Dr. Riyad Al-Farra şi puteţi să îl sunaţi mâine.  Va fi la conferinţa din Bahrain deoarece este conducătorul Consiliului Musulman Danez.  Mi-a spus, “Voi depune mărturie că nu ai făcut compromisuri sau că le-ai fi dat Danezilor o plasă de siguranţă.  Ai spus ce ai avut de spus cu putere şi fermitate în timp ce îţi întindeai mâinile către un dialog deschis.  Spun adevărul, deci unde este problema?”

-         Problema este că un zvon a fost lansat că iniţiativa şi conferinţa sunt doar răspunsuri la exprimarea dorinţei autorităţilor Daneze de a ţine asemenea evenimente.  S-a mai spus că singurii care au de câştigat sunt Danezii, conferinţa fiind pe poziţia de premiu uşor câştigat al cooperării, toleranţei şi respectului pentru Musulmani.  Sunt oare eforturile autentice ale lui Amr Khaled în beneficial Europei şi Danemarcei, pe cheltuiala Musulmanilor? Acest lucru s-a afirmat în diferite fraze.  Unele foarte subtile, altele îngrijorător de clare.

Mai întâi, nu guvernul Danez ne-a întâmpinat pe noi.  Am anunţat iniţiativa în Cairo printr-o conferinţă de presă şi mai târziu guvernul Danez ne-a răspuns spunând că iniţiativa este binevenită pentru a începe una şi alta.  Nu am dorit să ne coordonăm cu guvernul Danez.  În loc de asta, am căutat organizaţii neoficiale să lucreze cu noi.  Nu ne-am dus acolo pentru a negocia cu guvernul Danez.  Acest lucru trebuie să fie foarte clar deoarece nu ţine de specializarea noastră; este treaba instituţiilor guvernamentale. Am căutat două arii care să mă lege de oameni.  Consiliul Tinerilor Danezi, care reprezintă 800,000 de tineri şi tinere, şi Institutul Danez pentru Dialog Internaţional, sunt ambele organizaţii ne-guvernamentale.  Şi asta pentru că eu cred că este un rol pe care nu l-a interpretat nimeni încă, definirea a ceea ce este Da’wa (activitate misionară).  Rog telespectatorii să nu treacă cu vederea ceea ce spun.  De ani ne-am întrebat de ce misionarii activişti călătoresc către Europa.  Merg acolo pentru a conversa cu comunităţile Musulmane.  Acum este prima dată că activiştii misionari călătoresc pentru a conversa cu vestul şi pentru a face vestul să îi asculte.  Nu vreau să generalizez, dar din câte ştiu, este pentru prima dată.

-         Chiar dacă punctele noastre de vedere în a evalua succesul acestei acţiuni diferă, nu ne vom contrazice în a afirma că a fost măcar o tentativă pozitivă.

Aceasta a fost situaţia cu comunitatea.  Ştiţi care dintre ei s-au coordonat cu mine?  Acest lucru este cu adevărat interesant.  În fiecare zi, o personalitate a acestei comunităţi m-a sunat cerându-mi să mă coordonez cu el în loc de cutare şi cutare.

-         Aceasta înseamnă că comunitatea de acolo este divizată ca şi a noastră.

Nu am dorit să dezvălui aceasta din cauza a două lucruri. 

De ce nu am spus toate acestea înainte să fi plecat?  Nu am făcut-o din cauza a două probleme.  Ar fi în folosul cuiva dacă Amr Khaled ar merge acolo şi ar divide comunitatea chiar înainte de a ajunge?  Nu aş dezvălui acest lucru nici dacă aş fi fost insultat.  Se mai întâmplă.  Oricum, obişnuiam să privesc situaţia astfel: să răspund ar indica dispreţ pentru mica comunitate Musulmană din Danemarca. Noua comunitate cuprinde 200,000 de Musulmani.  Este esenţială susţinerea lor.  De fapt, aceasta este una din obiectivele conferinţei din Bahrain; de a sta alături de ei.  Eu sunt la dispoziţia lor.  Cu toate acestea, pe cine am ales dintre ei?  Dacă m-aş fi coordonat cu o parte şi nu cu cealaltă, m-aţi fi întrebat chiar în acest interviu de ce am divizat comunitatea Musulmană din Danemarca.  Mi-aţi spune că sunt acuzat de a-i fi divizat.  În al doilea rand, fiecare dintre ei reprezintă o secţiune diferită.  Am fost cu băgare de seamă de la început pentru a nu fi afiliat cu nici o secţiune.  Eu vorbesc pentru întregul ummah (naţiunea Musulmană).

-         Asta înseamnă că cei 200,000 sunt din diferite secţiuni?

Este normal.  Vorbiţi despre realitatea Musulmanilor din întreaga lume.  Nu este nevoie să îi acuzăm pe Musulmanii sau pe cărturarii  Danezi. Sunt cu toţii cărturari distinşi al căror succes dorim să îl promovăm. Vom sta, cu voia lui Allah, alături de cărturarii noştri şi Dr. Yousef de-a lungul conferinţei din Bahrain.  La finalul zilei, vom pleca cu toţii acasă şi îi vom lăsa singuri.

-         Cum priveşti boicotul?  Lasă-mă să extind puţin întrebarea.  A existat o reacţie furioasă în ce priveşte caricaturile despre Profet (SAWS). Această furie a fost urmată de câţiva paşi.  Unii au ales calea demonstraţiilor, în timp ce alţii au cerut scuze şi doar scuze.  Unde te situezi de toate acestea ?

Mai întâi haideţi să ne uităm la boicot. Cred că este un claxon de maşină, mai mult sau mai puţin.  Este folosit pentru a avertiza despre un posibil pericol.  Musulmanii au folosit această avertizare sub forma unui boicot.  A fost ca şi cum am fi spus vestului că un pericol iminent vine către ei deoarece au făcut o greşeală imensă.  Asta este ceea ce cred eu.  Ne oprim din a claxona când ceilalţi realizează şi aduc reparaţii.  Pe de altă parte, nu mai este de nici un folos să continuăm să claxonăm.  Ne-am pune beţe în roate.  Deci, când ne vom opri?  Timpul potrivit depinde de Danemarca şi nu de noi, când Demarca va arăta bunele sale intenţii şi paşi sănătoşi.

-         Cum vezi reacţiile oficiale şi neoficiale?  S-a spus că ar exista implicaţii al unei cereri de iertare.  Unii cred că scuzele ar fi suficiente, alţii nu.

Scuzele ar fi fost folositoare la început, când rana era proaspătă.  Dar acum, scuzele nu sunt de ajuns.  Nu este o problemă de pedepsire sau de impunere de sancţiuni.  Scuzele atunci ar fi vindecat rana dar acum, după această lungă călătorie, nu mai este cazul.  Vrem să privim situaţia altfel.  O cincime a populaţiei globului a fost rănită sever.  Lumea veche a fost izolată dar acum a devenit mai mică după dezvoltarea tehnologiei şi comunicaţiilor.  Lumea este definită ca o sferă, asta nu este secret.  Sunt sigur că politicienii, diplomaţii, oamenii de ştiinţă şi cărturarii nu aşteaptă scuze.  Este evident în documentarul pe care tocmai l-am văzut. Toţi se îndoiesc că scuzele vor fi cerute.  Depinde de probleme adânci, cum ar fi aceea şi aceea, căderi de regimuri, culturi ce se vor naşte şi culturi istorice.  Am analizat de ce spectacolul Danemarca a devenit ca atare.  Dar întrebarea este: există paşi practici de a cere scuze, paşi ce trebuie făcuţi de partea Daneză?  Dacă există, atunci Musulmanii se vor calma.  Până când aceşti paşi vor fi făcuţi, Musulmanii vor continua să sufere din această cauză.  Cine ar crede că subiectul este închis?  Nu s-a terminat, atunci de ce am făcut această tentativă?  Pentru că nici scuzele şi nici legislaţia nu sunt suficiente pentru a rezolva problema.  Cinstit, dacă o lege ar fi scoasă mâine care să interzică atacurile asupra simbolurilor sacre Islamice, duşmanul ar găsi o cale să treacă de această lege într-un fel sau altul.  Scopul lor este să izoleze Musulmanii.  Sper ca oamenii să îşi dea seama de asta.  Imediat ce vom fi izolaţi, un război global va fi lansat asupra noastră.  Vocile noastre vor fi înecate.  Soluţia din punctual meu de vedere este creşterea conştiinţei culturale pentru a-i face pe oameni imuni la asemenea atrocităţi.  Să nu mă înţelegeţi greşit, eu sunt în favoarea legiferării.  Aceasta este necesară, dar nu suficientă.  Incidentul s-a întâmplat în ţările Scandinave care au susţinut cauza Palestiniană în trecut şi nu ne-au ameninţat niciodată cu războiul. Uitaţi-vă la istoria lor.  Aceste caricaturi în particular ar trebui să ne dea un semn.  Ce încerc să spun este că trebuie să-i cunoaştem pe aceşti oameni astfel încât înainte ca asemenea incidente să apară ei să poată să spună, “Nu, denunţăm ceea ce se spune despre Musulmani.”  Acum spun doar, “Care este problema?”  Vedeţi că făcând o vizită mulţi au spus că am ajuns la sute de mii care erau departe de adevăr.  Efectul poate apărea în titlul unui articol de prima pagină care spune că ar trebui să îi respectăm pe Musulmani.  Şi numai acest lucru este un mare câştig.  Soluţia este, după cum am spus, conştienţa şi dialogul.  Dialogul este o cale civilizată de a astupa fisurile din prezent.  Rasa umană este într-o continuă evoluţie.  În trecut oamenii obişnuiau să trăiască în păduri şi jungle dar acum sunt civilizaţi.  Care este înţelesul cuvântului civilizat?  Înseamnă că cineva are un laptop, un celular sau poartă costum şi cravată?  Sau înseamnă că ne purtăm unii cu alţii într-o manieră rafinată, dar dacă unuia dintre noi i se face un rău, acela trebuie să acţioneze şi să îşi ceară dreptul.  Oricum soluţia principală este dialogul. Asta este ceea ce spune Coranul.  Coranul este o carte despre dialog.  A scos în evidenţă vederile celor care au opinii diferite şi a conversat cu ei şi i-a criticat. Profetul nostru a conversat într-o asemenea măsură încât însoţitorii şi-au dat sângele de dragul dialogului.  În Surat Al-Hujurat (Sura Odăilor), Allah spune ce poate fi trades ca, “…şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi…” (TMQ, 49:13)[4].  Este o legătură Coranică care ne spune cu claritate că se cere dialogul.  În activitatea noastră misionară, nu am îndeplinit această cerere de 100 de ani încoace. Acum ni s-a oferit o oportuniate de aur, ar fi bine să o folosim.

-         Dă-mi voie să redau cele spune de ultima persoană care a sunat. O doamnă germană, soţie Musulmană, spune că l-a urmărit pe Amr Khaled de la Ramadan încoace, la cererea soţului şi socrului ei.  Am întrebat despre Germania, cum este vecină a Danemarcei.  Am întrebat în mod specific dacă imaginea Musulmanilor în Germania este atât de rea, încât nici o formă de dialog nu ar putea ajuta.  Doamna a spus că Amr Khaled a făcut un pas foarte bun în Danemarca.  Ea mai speră că el va vizita Germania pentru a ajuta la extinderea orizonturilor oamenilor obişnuiţi, şi să le dea o imagine pozitivă despre Islam.

Efectele conferinţei nu pot fi ghicite.  Eu personal nu aş putea să fac asta.  Dar nu pot vorbi de ea ca de o acţiune eroică. Este doar o sămânţă.  Conferinţa a chemat pe cei 20 de milioane de Musulmani Europeni să se ridice şi să-şi assume partea lor de responsabilitate- prezentarea Islamului şi ridicarea conştiinţei culturale.  Vestul nu este scopul meu, dar am aflat că protejarea ţării noastre necesită o formă de coexistenţă cu ei.  Mesajul meu este acela al Făcătorilor de Viaţă.  Renaşterea este inevitabilă dacă dorim să ne salvăm de la ciocnirile culturale.  Nu pot să spun că a fost o mare victorie, dar cred că am realizat ceva.  Spun asta pentru că sunt mulţi care micşorează eforturile noastre spunând că am eşuat.  Este nedrept să judeci asemenea eforturi atât de uşor.

-         Ai reuşit să numeşti stinghereala unora.  Mai sunt cei care se întreabă dacă Amr Khaled este cuceritorul Musulmanilor în Danemarca şi dacă el este cel care a stabilit relaţii de frăţie şi a prezentat Islamul. Exagerarea conferinţei ar putea avea consecinţe nedorite.

Sunt cu totul de acord. Cu toate acestea, efortul este unul bun, sincer şi embrionar.  Cu lacrimi în ochi, Ali Al Jafri, Dr. Tarek Suweidan, tinerii şi cu mine ne-am rugat la Allah să considere ceea ce am făcut de dragul Profetului nostru.  L-am rugat să accepte eforturile noastre şi să păstreze sinceritatea noastră către El.  Am fost îngrijoraţi şi ne-am rugat să putem prezenta acţiunea noastră Profetului în Ziua Judecăţii de Apoi.  Allah ne-a permis cu graţie să arătăm ummah-ului pe Profetul nostru (pacea şi binecuvântările lui  Allah fie asupra lui) prin serialul “Pe Calea Celui Iubit”. Apoi oportunitatea ni s-a prezentat şi ne-am gândit de ce să nu îl arătăm pe Profet ne-Musulmanilor. Ar fi prima dată când ar auzi despre Profet (pacea şi binecuvântările lui  Allah fie asupra lui).  Am pornit de la acest punct.  Oricum, acesta este un pas şi o sămânţă care are nevoie de grijă.  Privesc conferinţa din Bahrain cu tot respectul şi consideraţia, o adunare de asemenea magnitudine cu mine între ei fiind un pas în faţă.  Nu doresc să construiesc pe fundaţii nesigure, în special cu cei care au vorbit despre noi într-o manieră nepotrivită.

-         A fost un atac imens care a dus la insulte.

Am fost acolo şi m-am simţit rănit, dar nu a fost posibil să răspund în timp ce îmi îndeplineam o datorie.  Tot ce s-a spus s-a spus înainte de finalul conferinţei, înainte ca toate informaţiile să fie puse la locul lor şi asta este nedrept.  Cât timp am fost acolo, am simţit că îndeplineam o datorie religioasă, patriotică şi socială care a fost limitată aşa cum ai precizat.  Dacă presupunem că am dat greş ei ar spune, “V-am spus noi!”  Transmiterea imaginilor a devenit astfel foarte importantă.  Am o serie de lecturi intitulate “Principii Morale.”  Dacă am fi fost observaţi mormăind, am fi fost acuzaţi de discreditarea religiozităţii.  De aceea îmi protejez vederea şi auzul şi le spun acelora care îmi fac nedreptăţi, fie ca Allah să vă răsplătească cu bunătate şi fie ca Allah să vă ierte şi să ne ierte şi pe noi.  Există un ayah emoţionant care ne include pe toţi în Surat Al-Hijr (colonia lui Thamud) care spune, “…ci pleacă aripa ta peste dreptcredincioşi.” (TMQ, 15:88).  Încerc, la intrarea mea în această bătălie, să găsesc un folos practic în acest ayah.  Îmi aleg singur bătăliile.  Nu voi intra într-o bătălie împotriva cărturarilor şi nu voi permite ca una ca asta să se întâmple, pentru că singurul care va pierde în acest caz va fi Islamul.

-         Avem un telefon de la domnul Muhammad Atiya, vă rog să vorbiţi.

Pacea fie asupra voastră.  În primul rand sunt foarte fericit de această conferinţă.  O serie întreagă ar trebui ţinută în Europa.  Eu cer prezentarea culturii Islamice către vest.  Trebuie să ştie despre religia noastră şi despre mesajul Profetului (SAWS).  Credeţi că aceste conferinţe sunt suficiente pentru a ne conecta la lume?  Un produs premiat Islamic ar servi la acest scop deasemenea, nu credeţi?  Sau conferinţele ar fi de ajuns?

A.K.: Nu am vrut să spun că doar conferinţele pot face asta.  Aşa cum aţi spus, lumea trebuie să ştie destul despre Musulmani, prin conferinţe sau realizări industriale.

Conferinţa nu s-a limitat la dialog.  Tinerii au căzut de acord asupra unor recomandări.  Chiar şi Consiliul Tinerilor Danezi împreună cu tinerii noştri conduşi de Khaled au stabilit cinci recomandări, despre care eu cred că sunt foarte bune:

1. Schimburi între tineri pentru a realiza cunoştinţele culturale necesare. Prima delegaţie de tineri Danezi va călători în Emiratele Arabe Unite în aprilie la invitaţia asociaţiei lui  Habib Ali Al-Jafri, Taba.

2. Ţinerea unui Festival Cultural în Copenhaga pentru a prezenta Islamul Danemarcei şi aceiaşi conferinţă în Estul Mijlociu. Acest festival cultural îl va celebra pe Sami Yusuf, pictori, cărţi şi Universitatea din Copenhaga.

3. Înfiinţarea unui Centru Cultural Islamic în Copenhaga şi dezvoltarea unor centre culturale Daneze în Estul Mijlociu.  Cum am spus mai devreme, podurile trebuie construite de ambele părţi.

4. Participarea comună în proiecte folositoare ambelor părţi cum ar fi lupta împotriva drogurilor şi înfiinţarea de mici afaceri.

5. Un autobuz cultural care să se deplaseze ca o expoziţie mobilă prin oraşele din Danemarca pentru a familiarize oamenii cu cultura şi civilizaţia  Islamică.

Primul şi al doilea punct sunt deja implementate.  Festivalul va avea loc în mai.  Tineretul nostru alături de Khaled Barakat se va întoarce în Danemarca mâine.  Mai sunt câţiva tineri care sunt în Danemarca făcând înţelegeri cu tineretul Danez, iată şi eforturile individuale.

Că această controversă a apărut din motive personale sau situaţionale, doar Allah ştie.  Oricum, pasul făcut de Amr Khaled în zorii unei explozii de emoţii Islamice a agitat dispute.  El a încercat să investească eforturi în a crea unitate pentru a face acest pas, care este realizabil.  Lumea Islamică a interpretat acest lucru diferit.  Nu vreau să numesc acest lucru negativism, pentru că a fost pozitiv în sine.

Da, vorbeam despre teoria diversităţii, cum ar fi diversitatea culorilor.

Chiar dacă avem o opinie diferită, noi, ca şi media, suntem cei care vom avea de câştigat.  Dacă toată lumea ar fi de acord cu Amr Khaled, noi am fi aceia care nu am fi.  Oricum, la final este un fel de echilibru, care ţi-a acordat ajutor, dar în acelaşi timp, a creat şi opoziţie.  Oricât de mult ne-am deosebi, avem în cele din urmă acelaşi scop, care este acela de a declara identităţile noastre cu cât mai puţine pierderi.

Respectul reciproc este important.  Spun asta din nou.  Îi admir pe cărturarii noştri deşi avem puncte de vedere diferite.  Nu mai repet clişee răsuflate; Exprim doar ceea ce simt.  Cauza noastră este religia noastră şi ţările noastre.  Nu există bătălii secundare.  Vorbesc cu adevărat, pe Allah, despre înţelesul plecării aripei în ayah-ul amintit. Fac asta şi cu cei care m-au rănit cu vorbele lor dure.  Să le uităm pe toate şi să privim către viitor.

-         Mulţumesc, Amr Khaled, pentru aceas